Fricile Mamelor Noi, ca niște Zmei-Paralei

mother-164584_1280 copy
  • noiembrie 13, 2015
  • By
  • in Blog
  • No Comments

Tratatele de puericultură – majoritatea lor – încep prin a explica ce este un copil și cum trebuie el îngrijit. Punct.

Nicăieri nu apar cuvinte despre sentimentele mamei. Mama cea Nouă, aflată la început de drum, acea mamă atât de nesigură pe le ea. Vulnerabilă.

Oricâte cărți am fi citit, oricâte cursuri am fi vizualizat, oricât de tare ne-am fi pregătit pentru acest moment, iată cum ne aflăm mai toate atunci când copilul vine pe lume: ,,inadaptate”. Maternitatea este un lucru nou, necunoscut, trăit în mod unic de fiecare dintre noi. Include un mare efort de adaptare. Pentru prima data în viață mamele constată că poartă responsabilitate totală pentru viața unei alte ființe.

Responsabilitatea este enormă, ne apasă.

Urmarea?

Multe mame au tendința de a se simți incompetente.

,,Nu sunt o mamă bună? Nu am fost menită, de fapt, să fiu mama?”

Ce te face să fii o mama bună? Care este limita dintr o mama bună și o mama rea?

Sunt momente în care tânăra Mamă Nouă se îndoiește atât de tare de ea încât își face griji din orice, dă importanță și amploare oricărui amănunt. Ea nu are experiență și acest lucru se simte din plin!

,,Copilul doarme prea profund! Oare respiră, oare trăiește?”

,,Oare digeră bine laptele? Oare se va sufoca?”

Fiecare eveniment capătă valori hiperbolice.

Uneori, o tânără mama este specialist în a vedea probleme peste tot!

Mama cea Nouă a primit și primește fără încetare mesaje din partea societății din zona culturii căreia îi aparține: mesaje implicite sau explicite despre cum ar trebui să se umple brusc, din momentul zero, în mod magic de ,,dragostea maternală”, de ,,instinctul clar matern” care ar trebui să o ghideze extrem de ușor printre toate problemele ce apar. Problema este că de cele mai multe ori, în acel moment zero, ea NU simte nimic din toate acestea. Nu se simte în stare să se ocupe de copil. Și se gandește că este ceva în neregulă cu ea.

TOATE celelalte mame cu siguranță AU instinct matern, doar EA nu. Este atât de ocupată să se îngrijoreze încât nu își mai dă seama de enorma diferență dintre dragostea maternă și știință, dintre experiența necesară îngrijirii noului născut și conectare puternică.

Dragostea pentru copil va veni în mod natural. Unele mame simt că sunt învăluite de dragoste la nașterea primului lor copil. În alte mame sentimentul va crește precum un copac puternic, foarte curând.

Ceea ce este bine de știut este că nu există un bagaj de cunoștințe înnăscut care să existe în mame doar pentru că sunt femei!

Toate aceste cunoștințe sunt FRUCTUL unei experiențe acumulate. Până când mica ființă nu este în brațele noastre nu avem cu adevărat idee despre ceea ce înseamnă să fii mamă.

 

Pe langă sentimentul de incompetență, pe Mamele Noi le tulbură și sentimentul incontrolabil și inconștient de ,,enervare” pe mica faptură din viața lor. Mamele sunt frustrate deseori: ore luuungi în care sunt treze, timp acaparat la maxim de copil, lipsa timpului personal plus toate lucrurile ce aparțineau vechiului ,,statut”, lucruri care acum nu mai pot fi duse la bun sfârșit.

Ba chiar și rolul de soție e pus sub semnul îndoielii! Chiar de soț de multe ori! Acesta se simte neglijat, e gelos, se luptă pentru timp cu soția lui, cot la cot cu sugarul!

Toată viața mamei gravitează în jurul sugarului. Este perfect normal!

Din nefericire nimeni nu a pregătit mama pentru acest sentiment puternic, ce seamănă cu ,,ura”, sentiment îndreptat chiar spre copilul ei. Câtă luptă e în tânăra mamă! De câte ori nu își reproșează și nu se simte vinovată față de acest minunat copil pe care îl iubește, de fapt, din tot sufletul!

Toate aceste sentimente contradictorii sunt perfect normale.

După o perioadă de adaptare, o perioadă în care își dă ragaz să se asculte și să-și asculte copilul și chemările lui, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de conectare, sentimentele negative dispar și totul va fi absorbit într-o dragoste irezistibilă față de copil!

Cu siguranță de secole mamele se luptă cu acești Zmei-Paralei: groaza de a fi incompetentă și resentimentele față de permanentele nevoi ale bebelușului. Toate Mamele Noi Cosânzene au reușit să învingă Zmeii și au reușit să trăiască fericite cu pruncii lor.

Vor fi lacrimi, și deznădejde, și clipe de neputință.

Și în final va fi multă bucurie și izbândă și triumf!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Rating*