Jocul și reușitele copilului (0-12 luni)

10666017_587878431365645_990124957356116505_n
  • ianuarie 6, 2016
  • By
  • in Blog
  • No Comments

Ceea ce trebuie să știm noi, mamele noi, este că jocul nu reprezintă in perioada 0-12 luni doar o simpla distracție, ci mijlocul prin care copilul învață să cunoască lumea. Este mijlocul prin care explorează tot ce se afla în jurul sau. Cu ajutorul jocului, copilul își dezvoltă gândirea si inteligența.

În primele 6 luni, bebelușii trebuie să primeasca jucării care să le stimuleze simțul văzului și al auzului.
Timp de cateva saptămani, bebelușul se fixează cu privirea asupra unui obiect viu colorat, adus în câmpul său vizual la o distanță de 20 de centimetri. El poate urmari un obiect mișcat lent, până la un moment dat, după care nu-l mai poate distinge, pierzându-l cu totul din vedere.
La 8 săptămâni, sugarul iși fixează privirea la o distanță de 20-25 cm. Aceasta este perioada în care începe sa țintuiasca cu privirea fața mamei, cât timp este ținut in brațe.

La 2 luni, 2 luni si jumătate, bebelușul începe să-și studieze propriile mâini, care abia acum au intrat în câmpul său vizual. Tot in aceasta perioadă începe să-și deschidă pumnii. De asemenea urmarește si fixează cu mai multă usurință obiectele pe care le vede, întorcând chiar și capul uneori, dacă acestea sunt deplasate usor.
După 2 luni jumătate, spre 3 luni, bebelușul își folosește deja mâinile, reușind să prindă o jucărie, când îi este pusă în mâini. Daca jucaria zornăie sau face oricare alt zgomot, este cu atât mai bine, căci pe lânga văz, bebelușului îi este stimulat și auzul, care la această vârstă este suficient dezvoltat.

(Acum este probabil cel mai bun moment să îi alegi o jucărie senzorială de pe site-ul www.babybooks.ro!)

Sunetul atrage atenția asupra activităților în care sunt implicate mâinile, în momentul respectiv, determinând conștientizarea gesturilor și articularea mișcării, în timp. Realizează astfel legătura între ceea ce vad ochii și ceea ce fac mâinileă
Privindu-și mâinile în timpul jocului, bebelușii încep să asocieze ceea ce văd cu ceea ce fac. Copiii în general nu se multumesc doar să privească obiectele, ci încearcă să le și atingă cu mâna, privind întâi mâna, apoi obiectul și iarăși mâna.
La această vârstă, jucăriile se pot atârna deasupra patului sau leagănului, la o distanță de 25 cm de ochi, distanța de focalizare a privirii. În felul acesta bebelușul le va lovi încercând să le atinga și ajunge să iși coordonze mișcarea mâinilor. Dacă jucariile atârnate sunt și zornăitoare, satisfacția va fi și mai mare, căci pe lânga mișcare provoacă și zgomot.

Este foarte important să lăsăm copilul să reușească singur să atingă jucăria, chiar dacă la început nu va reuși decât să o lovească dezarticulat. Adulții fac greseala de a pune direct în mâna copilului jucaria dupa care acesta s-a întins, considerându-l un efort prea mare pentru el. Nu se gândesc că îi răpesc și plăcerea și exercițiuuil de a reuși singur. Lauda verbală pentru orice reușită cât de mică va întări încrederea în sine a copilului chiar de la acest stadiu de vârstă.

Între 4 si 6 luni, bebelușul poate să urmărească obiectele aflate deja la o distanță mai mare, iar la sfârșitul acestei perioade, poate prinde cu mâna obiectul dorit. Învață să prindă ceea ce atinge. Mâna îi rămâne deschisă până ce atinge jucaria, apoi o închide. Își folosește și ambele mâini deodată, cu palmele deschise, când apucă obiectele mari, pe care apoi le duce la piept.
Toate jucăriile oferite în acest interval de timp, au exact aceeași valoare ca și materialele didactice pentru copiii mai mari. Alegerea jucăriilor trebuie foarte bine gândită și în acord cu procesul de dezvoltare, sarcină importantă care le revine părintilor/ celor care se ocupa de creșterea copiilor.

Bebelușii sunt dispuși să se joace tot timpul cât nu dorm. Ei preferă jocuri cât mai diverse, în funcție de poziția în care se afla. Pe un copil vioi, plin de energie, îl vor distra jocurile gălăgioase, cu mult zgomot, care să-l solicite, cu mișcări pe care le poate face usor.
Atunci când copilul nu se simte bine, este obosit, letargic sau prost dispus, același joc poate să-l agaseze, să-l supere și să-l obosească și mai tare. Când este liniștit, simte nevoia să fie legănat, dar când debordează de energie și este in plină vervă, legănatul îi dă o senzație de constrângere, putând duce la iritare. Când este obosit, somnoros sau flamând, nu-i poți intra in voie cu nimic și nu va accepta niciun joc, nevrând decât să stea liniștit, să doarmă sau să mănânce. De aceea nu trebuie insistat cu jocul, ci doar descoperită cauza pentru a nu se irita și mai mult.

Jocul cu adultii îl încântă foarte mult pe bebeluș, însă ritmul trebuie adaptat dispoziției sale, copilul având oricum un ritm mai lent. De asemenea trebuie să se țină seama de ritm mai ales când jocul este nou și stimulează noi exerciții, care cer o abilitate dusa pană la limita extremă a capacităților sale momentane.

Pe unii bebeluși îi distrează stimulii puternici, amuzându-i. Spre exemplu, pe la 5 luni, rostogolirea! Unii copii vor fi fericiți, alții speriați. Mama este cea care cunoaște cel mai bine copilul. Ea îi va alege jocurile potrivite, zgomotoase sau mai puțin zgomotoase, solicitante sau mai puțin solicitante. Nu vom forța niciun copil să facă ceea ce nu simte. Este un timp pentru toate!
Între 3 și 6 luni, copiii sunt atrași de obiectele casnice, mai mult decât de jucării, însă dupa ce le-au terminat de explorat, se plictisesc de ele. Totuși va continua să-i distreze același tip de obiect, dar de altă culoare sau alte dimensiuni. La acestă vârstă copilului îi place să se joace complet dezbrăcat. În funcție de condiții, îi puteți crea ambientul propice pentru zbenguirea în voie. Asezat într-un pat cât mai mare, îi va plăcea teribil sa se rostogolească în toate direcțiile.
În intervalul de timp 6-12 luni, bebelușul învață să stea în șezut și să meargă șn patru labe. De asemenea va reuși să se ridice și să stea sprijinit în picioare. Datorită acestor posibilități motrice, poate acum să exploreze mai eficient lumea din jur, intrând într-o etapă de evoluție accelerată. Căzăturile și loviturile pe care le suferă nu-i împiedică încercările neobosite de a continua să descopere, ba chiar îl ambiționează. Cu foarte multă perseverență el nu se va lăsa pâna nu-și va atinge scopul.
Prin aceste progrese în mișcări, copilul capătă o oarecare independență și ajunge să facă ce-și dorește, fără să mai aștepte să fie ajutat. Însă în ciuda faptului că devine independent fizic, el rămâne dependent și emotiv, având nevoie de încurajare și sprijin afectiv, tot timpul cât învață.

Mama trebuie să observe orice reușită de mică sau de mare amploare, să o susțină și să o specifice. Satisfacția ei se va răsfrânge asupra psihicului și motivației copilului extrem de empatic la această vârstă. Va fi stimulat nu doar extrinsec, prin jucarii, prin textură, sunet, culoare ci și intrinsec, trăind alături de chipul fericit al mamei victoria primelor sale descoperiri.
Dacă vrei să vorbești mai multe despre acest subiect, fă-ți o programare aici sau sună la 0722602020.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Rating*