Cunosc bine două mame-prietene.
Minuni de mame!
Mame de băieți.
Le admir.
Dăruiesc băieților lor tot ce pot. Îi observă și îi îndrumă și îi susțin. Și se susțin una pe alta.
În vara aceasta lungă ce a ținut până de Crăciun au stat cu băieții în București. Așa a fost să fie.
Ele, care îi plimbau doar pe deasupra norilor, care îi duceau din șes până în creierii munților, care le arătau pisici de mare și scoici cu perlă, muzee de știință si figuri de ceară, turnuri înalte și porți cu personalitate, ELE! au stat cu băieții în București.
Și ce vară călduroasă! Cu colb și aer irespirabil, miasme puternice, gândaci și furnici.
Li se rupea inima că-și țin băieții în București.
Dimineața, seara și la prânz, uneori în creierii nopții și la cântatul cocoșilor, băieții se întâlneau și șopteau și chicoteau.
Încălecau trotinetele ca doi Feți-Frumoși-cu-stea-în-frunte, se alergau, râdeau, se tachinau. Își verificau roțile și făceau schimb de saboți.
,,Ce cald e!- oftau mamele cu milă în glas-…și noi îi ținem în București!”
Noroc că băieții nu auzeau și dansau cu tricourile ude de ploaia ce se pornise din senin. Se cățărau și alunecau cu viteză pe delușoarele din parc.
,,Nu pot să respir!”- îngânau mamele triste că-și țin copiii în București.
Băieții se luau de mână și mâncau înghețată și porumb fiert. Își comentau personajele preferate, făceau schimb de jocuri, cărți și rulmenti. Adoptau căței și își descriau lumile din capul lor și își testau la două zile limitele.
Când și-au terminat de plâns neputința, într-o bună și frumoasă zi de la început de toamnă calendaristică, mamele au înțeles că băieții ,,nu mai au aer” dacă nu se văd. Că le priește atât de tare libertatea și prietenia și faptul că se au unul pe altul încât nimic nu mai contează.
Cel mai bun lucru în lumea aceasta e să ai un prieten și să te descurci cu el. Să îl ții lângă tine o vară întreagă, să-l tolerezi, să-l susții, să-l bucuri , să-l lași să te fericească și să te ajuți cu el.
Când au ajuns la această concluzie, cele două mame (prietenele mele) au strălucit.
Și și-au dat seama că într-o vară cu praf și călduri insuportabile, Universul a dăruit copiilor lor mai mult decât ar fi putut să le dăruiască ele într-o viață.
Cel mai bun exercițiu de prietenie e să ai un prieten și să te descurci cu el.
Ca psiholog și ca părinte pot să afirm clar că prieteniile legate în copilărie rămân puternic ancorate în memoria noastră.
Liantul prieteniilor ce se leagă acum este afectivitatea; afecte pure, lipsite de disimulare.
Sursă de joacă, distracție, voie bună, relaxare, testare de limite. Asta este în copilărie prietenia; se dezvoltă în pașii următori în sursă de învățare și adaptare în societate: comunicare, cooperare, apartenență la un grup, respect. Înțelegere și ascultare.
Un copil care are un prieten e un copil salvat. E un copil cu o ancoră. E un copil cu un refugiu.
Observă-ți copilul și relațiile pe care le dezvoltă cu prietenul sau prietenii lui. Și hai să vorbim despre asta! ( sună la 0722602020)